Rolul zincului în corpul uman – o istorie de 3.000 de ani
Zincul reprezintă doar 0.005% din greutatea corpului nostru, însă acest mineral apare în fiecare celulă a organismului. El participă la creşterea, dezvoltarea şi diferenţierea celulei. De mai bine de 3.000 de ani acest mineral a contribuit la sănătatea omului. De exemplu, oxidul de zinc a fost folosit încă din Antichitate la vindecarea rănilor. Mult mai târziu, în 1869, a fost dovedită importanţa zincului în creşterea mucegaiului. Importanţa acestuia în creşterea şi dezvoltarea mamiferelor a fost recunoscută doar începând cu a doua jumătate a secolului trecut. Astfel, se poate spune că zincul a apărut recent în sfera noastră de interes ca un mineral esenţial vieţii.
Rolul zincului în organismul uman
Fiind prezent în toate celulele, zincul participă activ la desfăşurarea în condiţii optime a funcţiilor celulare. Evoluţia tehnologiei a permis ca în ultimele decenii să descoperim în detaliu ce roluri joacă zincul în organismul nostru. Acesta joacă un rol important în imunitatea mediată de către celulă, formarea oaselor, creşterea ţesuturilor, creşterea fătului şi a copilului, ajută funcţiile cerebrale, precum şi influenţează maturarea spermatozoizilor şi motilitatea acestora. Totodată, acesta regenerează funcţia hepatică şi are proprietăţi antibacteriene şi antiseptice.
Funcţiile zincului în organismul uman pot fi împărţite în trei mari categorii:
Funcţia catalitică: zincul apare în componenţa metaloenzimelor ca un element indispensabil. Metaloenzimele în care apare zincul sunt fosfataza alcalină, anhidraza carbonică, carboxipeptidaze pancreatice, ARN polimeraze, alcool dehidrogenaza, nucleotidil transferazele ADN şi ARN, dehidrogenaza glutamică, dehidrogenaza lactică şi malică, precum şi acidul S-aminolevulinic.
Funcţia structurală: zincul se coordonează cu diverse proteine la plierea şi stratificarea acestora în aşa numitele „degete zinc”. Spre exemplu, Zacl funcționează ca o genă care poate să inhibe tumorile şi care are activitate anti-proliferativă. Basonuclin este altă proteină de acest tip care se găseşte în diferitele epitelii stratificate scuamoase din epidermă, esofag, cornee, spermatozoizi şi ovocite.
Funcţia de reglementare: diferite procese biologice sunt reglementate de către zinc, şi anume reglarea genelor care conţin informaţia ereditară. De asemenea, prin reglarea expresiei metallothioneinei, zincul ajută la compartimentalizarea intracelulară şi la funcţia antioxidantă.
Rolul zincului în imunitate
Este dovedit faptul că acest mineral contribuie atât la imunitatea mediată de către celulă, cât şi la imunitatea umorală. Rolul pe care îl joacă zincul în imunitatea organismului nostru poate fi sumarizat precum urmează: reglează fagocitoza prin macrofage şi neutrofile, reglează activitatea celulelor ucigaşe naturale, reglează producţia de citokină şi a anticorpilor, reglează proliferarea şi numărul celulelor T periferice şi timice, menţine raportul T-helper1 la T-helper2, reglează hipersensibilitatea de tip întârziat, reduce expresia antigenelor de suprafaţă imună (ICAM-1 şi HLA-DR), iar prin reglarea TGF se reglează numărul de celule Langerhans epidermale. De asemenea, zincul se comportă şi ca un mesager secund intracelular pentru transducerea stimulilor extracelulari în evenimente de semnalizare intracelulară în monocite, celule dentritice şi mastocite, precum şi inhibă stresul oxidativ.
Rolul zincului în dermatologie
Din cele 2 mg de zinc din organismul uman, cea mai mare parte, 20%, se află în pielea şi părul nostru. Pe lângă zinc, fierul este un alt oligoelement care s-a dovedit că ia parte la creşterea părului. Însă zincul are o mai mare importanţă, deoarece este implicat în funcţiile importante ale foliculului de păr. El este un inhibator puternic al regresiei foliculului şi potenţează regenerarea folicului pilos. Mai simplu spus, zincul împiedică căderea părului.
Încă din anul 1990 s-a observat că există o relaţie de directă proporţionalitate între nivelul de zinc din păr şi ser şi activitatea fosfatazei alcaline din ser, la pacienţii cu acnee şi alopecie aerată (petele de chelie la bărbaţi). Acest lucru ne demonstrează din nou că nivelul de zinc din organism contribuie la volumul părului şi că, implicit, favorizează apariţia cheliei dacă valorile sale sunt scăzute.
O deficienţă de zinc poate cauza şi apariţia acneei de care orice persoană incearcă să fugă. Această afecţiune apare pe fondul unei hiperactivităţi a glandelor seboreice, această hiperactivitate fiind efectul hormonilor androgenici. De aceea, băieţilor adolescenţi tinde să le apară des coşuri. Mai puţin cunoscut este faptul că zincul poate preveni şi chiar trata acneea. Zincul sub forma sa de suflat de zinc este cel care vindecă leziunile, precum şi reduce inflamaţia şi efectele androgenice hormonale asupra pielii.
În concluzie, zincul este unul dintre elementele esenţiale vieţii noastre. Deşi s-au făcut numeroase studii, mai este nevoie de timp înainte să afirmăm cu certitudine că se poate folosi ca un medicament de sine stătător pentru afecţiunile cu care ne confruntăm în era noastră.