Deficienţa de zinc şi suplimentele de zinc
Deficienţa de zinc este ea însăşi o afecţiune şi e important să fie tratată ca atare. Se estimează că la nivel global prevalenţa deficienţei de zinc ar fi mai mult de 20%. Acest lucru înseamnă că cel puţin 1.5 miliarde de persoane suferă de carenţă de zinc. De asemenea îngrijorător este faptul că deficitul nutriţional de zinc afectează la nivel global circa 2 miliarde de persoane doar în ţările în curs de dezvoltare. Procentajul este mult mai mic în ţările occidentale. Spre exemplu, 10% din cetăţenii Statelor Unite ale Americii ingerează mai puţin de 50% din necesarul zilnic de zinc. Acest fapt arată că şi o parte din populaţia ţărilor dezvoltate se află sub incidenţa deficienţei de zinc.
Cauzele deficienţei de zinc
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este forul responsabil cu sănătatea publică la nivel global. Acest for prezintă necesarul zilnic recomandat de zinc care, în afara cazurilor de anormalităţi intestinale şi pierderi urinare, se poate acoperi cu un consum alimentar normal. Mergând în detaliu, principalele cauze ale deficienţei de zinc dobândite sunt precum urmează:
- Consumul insuficient de alimente (malnutriţie);
- Lipsa cărnii animale din meniu;
- Consumul excesiv de alcool;
- Biodisponibilitate redusă a zincului ca urmare a consumului de fitat, tetraciclină, penicilină, corticosteroizi, doze mari de fier și calciu, contraceptive orale și tannino;
- Boli renale cronice;
- Terapia cu penicilamină;
- Afecțiunile gastro-intestinale și sindromurile de malabsorbție;
- Bolile hepatice precum hepatita virală acută și cronică;
- Malignități şi afecţiuni cronice debilitante;
- Disfuncție exocrină pancreatică;
- Transpirația excesivă în climatele tropicale fierbinți;
- Intervenții chirurgicale majore, arsuri, pierderi de sânge, ischemie severă și infecții severe.
Cauzele deficienţei de zinc prezentate anterior se referă la deficienţa dobândită, însă mai există şi deficienţa moştenită. Aceasta din urmă apare ca urmare a unei absorbţii slabe a zincului a părinţilor sau a unuia dintre părinţi şi se mai numeşte Acrodermatitis Entropathica. Totuşi, această afecţiune este rară iar cele mai comune forme sunt cele ale deficienţei dobândite, prin cauzele amintite mai sus.
Este important de reţinut că pierderea zincului din organism se petrece pe diverse căi, precum ar fi: în intestin din cauza secreţiilor pancreatice, prin urinare, în urma menstruaţiei, prin transpiraţie, prin căderea părului ş.a.m.d.
Beneficiile suplimentelor de zinc
Există trei factori principali care influenţează rata de succes a unui tratament cu suplimente de zinc: boala în sine, modul de aplicare a tratamentului şi tipul de sare de zinc ce se foloseşte. Formele pe care zincul pe cale orală le poate lua sunt acetatul, gluconatul şi sulfatul. Cel din urmă s-a dovedit a fi cel mai sigur şi acceptat de către corpul uman. Totodată, dozajul este important şi se face în funcţie de vârstă şi sex. De exemplu, consumul zilnic recomandat de către OMS este de 5 mg pentru sugari şi 10-15 mg pentru adulţi. Desigur, doza zilnică recomandată diferă la femei, în situaţii precum graviditate sau alăptare.
Zincul de cele mai multe ori se foloseşte ca un medicament secundar, venind în ajutorul unui alt medicament primar. Din acest punct de vedere, suplimentul de zinc poate fi folosit în tratarea următoarelor afecţiuni:
- Scade morbiditatea şi mortalitatea infecţiilor acute şi a rănilor, precum şi reduce timpul de vindecare;
- Reduce incidenţa diareei la copii şi sugari;
- Grăbeşte vindecarea rănilor şi îmbunătăţeşte rezistenţa la infecţii în cazul persoanelor de vârsta a treia;
- Asigură o creştere propice şi rapidă a fătului, sugarilor şi copiiilor şi le dezvoltă funcţiile cognitive;
- Există indicii cum că zincul ar putea să prevină cancerul prin reducerea stresului oxidativ şi prin rolul său în imunitate;
- În cazul animalelor, s-a dovedit ştiinţitic că suplimentarea cu zinc poate preveni leziunile hepatice acute și cronice induse de alcool.